Suntem oameni

Sunt zile în care zâmbești și totul e roz în jurul tău.

Sunt zile în care fericirea de pe chip îți strălucește mai tare decât orice. Când emani numai bucurie și liniște.

Sunt și zile în care nimic nu merge bine și totul se clatină. Zile în care îți mai vezi zâmbetul doar într-o fotografie.

Sunt nopți în care perna se satură să îți tot absoarbă lacrimile, de parcă ți-ar spune: "Hai, mai ai? Ce ai mai pățit și acum? De ce mă strângi așa tare în pumni să nu te audă nimeni? Știi că eu sunt aici, dar până când? Când oare au de gând oamenii din cauza cărora îți șterg lacrimile să nu ți le mai provoace?" 

Sunt momente în care simți că nimeni nu te înțelege. În care simți că nimeni nu te crede capabil de nimic. Și doare...

Sunt clipe când gândurile pun stăpânire pe tine și lacrimile își fac din nou apariția.

Sunt zile și zile.

Unele în care îți simți sufletul atât de îngenuncheat încât poți aduna petrol, altele în care te ridici și-l valorifici.

Suntem oameni.

Avem sentimente, emoții, supărări.

Părem de piatră, când de fapt ne mișcă orice lucru minor.

Suntem orgolioși și mândri.

Îndurăm prea multe, uneori. Primim palme de la viață, dar întoarcem și celălalt obraz.

Suntem oameni...cu bune...și cu rele.