Copilărie, unde ești?


Când a trecut timpul? 
Când s-au scurs clipele în care jucam șotron în fața blocului? 
Când s-au dus anii în care ne jucam în noroi, plini din cap până în picioare, fără să ne pese că ne murdărim?
Când s-au pierdut pe drum bicicleta, cei mai buni prieteni și serile petrecute afară, spărgând semințe în parc?
Cine ne-a furat magia sărbătorilor, când așteptam cadouri sub brad și totul era numai bucurie? 
Copilărie, ai trecut.
Și cu tine au trecut și toate momentele frumoase.
Vor fi în viață altele mai pline de fericire, dar nu se vor compara.
Cine oare să mai întoarcă zilele în care singurele motive pentru care plângeam erau juliturile din genunchi?
Cine să ne mai scape de griji, gânduri, dureri? 
Când ești copil, totul în jur e îmbrăcat în fericire. Mai știți când singurele supărări erau că "X mi-a furat plastilina sau creioanele colorate"? 
Mai știți că nimic nu era intenționat și totul se rezolva cu un simplu "îmi pare rău"?.
Copii fiind, nu cunoșteam răutatea, răzbunarea, invidia, dezamăgirea sau minciuna.
Tot ce făceam era să ne bucurăm de lucrurile mici, să trăim clipa și să fim fericiți.
Copilăria e perioada cea mai frumoasă din viața fiecărui om. 
Păcat că toți ne dăm seama de asta atunci când a trecut...
Atunci când deschidem, în partea stângă a pieptului, sertarul cu amintiri.


Comentarii

Postări populare