Cât timp mă iubești...

Sunt o fire rece de fel.

Puțini oameni reușesc să se apropie de mine și să-mi fie prieteni. Nu las multe persoane să mă cunoască așa cum sunt eu cu adevărat. Pentru că, în viață, merg pe o singură premisă: calitate, nu cantitate. Pentru că, vreme de douăzeci de ani, am avut și am doar doi prieteni.

Ea și el, omul meu.

Se știu ei. 

El, care, atunci când totul se clatină, îmi este cel mai bun prieten, tată, iubit, amant.

Totul într-o singură persoană.

Să-ți spun ceva, dragul meu...

Ceva ce nu ți-am mai spus până acum, dar ce știi cu siguranță.

Cât timp mă iubești, eu înfloresc.

Radiez, iar fericirea de pe față nu mi-o poate lua nimeni.

Cât timp mă iubești, toate grijile dispar.

Cât timp mă iubești, sufletul meu devine din ce în ce mai bun.

Eu devin din ce în ce mai bună.

Cât timp mă iubești, dragule, sunt cea mai puternică femeie din lume.

Nu-mi pasă de cine îmi vrea răul, de cine aruncă cu vorbe în stânga și în dreapta.

Nu-mi pasă de cine ne vrea răul.

Pentru că, iubitule, câtă vreme brațele tale mă ocrotesc, totul devine lipsit de importanță.