Cum m-a cucerit?
Dacă m-ar întreba
cineva asta, mi-ar veni în minte un milion de lucruri.
Și, totuși, aș putea
să rezum totul la două cuvinte: în timp.
Ce mi-a plăcut la el?
Insista.
Știți vorba aia,
"dacă mă dai afară pe ușă, intru pe geam?" Ei, cam așa a procedat și
el. Sau poate mai bine se potrivea cealaltă, cum că "dacă îmi dai block,
îți trimit mail."
În fine. Era insistent. Dar nu la modul ăla enervant, avea
ceva aparte.
Ce-mi mai plăcea la el? Nu se lăsa. Era genul de bărbat care
se obișnuise să nu facă prea mari eforturi pentru a fi cu vreo femeie. Nu era
persoana care să se roage de cineva. Era obișnuit să iasă la cafea după două
zile, nu după șase luni. Acum ce se întâmplase?
Ținea la glumă. Chiar și la cele mai proaste.
Nu-i plăceau
plimbările romantice prin ploaie, dar le-a suportat.Ciudat, nu?
Părea de o aroganță ieșită din comun.
Avea șarm. Încă îl are. Și sper să îl aibă toată viața.
A, și ... am uitat încă ceva: ochii. Avea, are și va avea
întotdeauna cei mai frumoși ochi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu