Minciuna are picioare scurte

Mereu m-am întrebat cum ar fi arătat lumea dacă nimeni nu ar mai fi mințit niciodată.

Mai bună, aș zice eu. Mult mai bună. Nu-i înțeleg pe cei care mint, mai ales într-o relație.

Nu înțeleg cu ce se aleg. Poate doar cu o satisfacție de moment?

Miciuna are picioare scurte! Întotdeuna! Și cine a spus asta, adevăr a grăit.

De ce să minți omul de lângă tine și să îi faci rău? De ce să ascunzi lucruri care până la urmă tot vor ieși la iveală? Practic, te minți pe tine.

Mereu am mers pe această premisă. Decât să mă minți, mai bine îmi spui adevărul, te voi aprecia mai mult ca și om.

Cum ar fi ca, atunci când ea te așteaptă acasă, tu să îi spui că ieși cu băieții la o bere și de fapt să fii cu o alta? Cum ar fi, ca, atunci când îi spui că ieși cu fetele, să nu fie așa?

Pune-te măcar o dată în locul celui pe care vrei să îl minți. Gândește-te dacă, vreodată, merită să îi înșeli așteptările acelei persoane. Gândește-te dacă, atunci când te întorci, o mai poți privi în ochi cu aceeași căldură. Gândește-te că, făcând asta, o poți pierde pentru totdeauna!

Și acum te întreb eu, oare merită?