Dacă voi avea o fată...

Dacă voi avea o fată, o voi învăța să fie, în primul rând, un om cu suflet mare.

Să aibă acea bunătate în ochi, pe care să nu și-o piardă niciodată.

Dar să nu fie naivă. Să știe că bunătatea are și ea o limită și că pentru nimic și nimeni în lume nu trebuie să se lase călcată în picioare.

Dacă voi avea o fată, o voi învăța să aibă principii.

Să diferențieze binele de rău, să știe cu adevărat ce vrea de la viață.

Îi voi spune să fie demnă de respect și întotdeauna diferită de celelalte femei.

Și când spun diferită, nu, nu mă refer să se facă remarcată prin fusta până la fund, cu decolteul cât mai la vedere sau cu tonele de machiaj.

Când spun diferită am în minte o fată simplă, misterioasă, al cărei accesoriu de zi cu zi este zâmbetul.

Și poate vor exista dăți și momente în care va dori să fie ca toate celelalte.

Și poate vor fi clipe și bărbați care o vor face să își piardă încrederea în ea.

Atunci eu voi fi acolo și îi voi spune că e perfectă.

Că naturalețea ei bate și cele mai porno ținute ale fetelor ălora. Că zâmbetul ei face cât o mie.

Că bărbatul care într-adevăr o va iubi, o va face pentru ceea ce este ea, nu pentru ceea ce poartă sau pentru cum își aranjează părul.

Dacă voi avea o fată, o voi învăța să se lase greu cucerită.

De ce?

Pentru că lucrurile ieftine atrag mulți oameni, dar pentru scurt timp. Pentru că ea nu are nevoie de oameni care își doresc cantitatea, ci de oameni care vor calitate.

Oameni care își doresc să investească sentimente și timp, nu Durex și bani.

O femeie cucerită greu este o femeie pentru care depui efort.

O femeie care are nevoie de certitudine, sinceritate și respect. Certitudinea că nu își pune sufletul pe tavă, ca mai apoi să fie făcut bucăți de un "trecător".

De ce să se mai lase greu cucerită? 

Pentru că încrederea se construiește în timp, nu după o noapte în club și două shot-uri de tequila. 

Aș învăța-o să fie misterioasă, o adevărată enigmă.

Iar cine va dori cu adevărat să o cunoască și să o iubească, va avea răbdare.

Îi voi promite, însă, indiferent de situație, că "mama" va fi acolo, să o susțină, la orice pas al vieții ei.

Ce i-aș spune ca un ultim sfat?

Să nu fie materialistă! Să nu-și dorească vreodată să transforme iubirea în mită.

Să-și cunoască valoarea și să nu se subestimeze niciodată. Să ierte, dar să nu uite niciodată!

În final, mi-aș dori să cresc o femeie puternică, cu idealuri și cu respect de sine.

Așa cum și mama, la rândul ei, m-a crescut pe mine.